Poligon de Tir

 

Poligon de Tir in perimetrul Ploiestiului

 

Activitati :

 

  1.  Tir Sortiv :

• Glont Carabina

• Glont Pistol

• Talere (Skit)

• Talere (Trap)

• Tir cu Arcul

• Tir cu Arbaleta

  2.  Tir Vanatoresc

 

 

Poligonul de tir este un lucru esential in desfasurarea activitatii noastre precum si a tuturor cetatenilor care manuiesc sau doresc sa manuiasca o arma letala sau neletala.

 

Folosirea corecta a poligonului de tir ne invata sa respectam orice fel de armament si munitia corespunzatoare, asa incat acest sport sa fie practicat in cea mai mare siguranta si cu placere.

 

In poligon se desfasora atat sedinte practice de tragere cat si reglarea armelor de catre posesorii legali ai acestora sau armurieri calificati.

 

Toate sedintele de tir au loc sub indrumarea instructorilor sau antrenorilor.

 

 

“Problematica tirului de vanatoare se invarte in general in jurul a doua optiuni:

 

• ochirea cu un ochi inchis sau cu amandoi ochii deschisi

• tirul instinctiv

 

De fapt in al doilea caz, acela care in mod sigur se numeste si tirul prin aruncarea bratului, se creaza impresia ca nu se ocheste de loc; dar dupa ce se analizeaza cu precizie gesturile se pare ca este vorba in realitate de o forma complexa de ochire indirecta, de o tripla adaptare a gesturilor ce compun ochirea. Mai multe metode exista mai ales in cazurile in care vanatul iti solicita o rapiditate extrema practic este imposibil sa realizezi o ochire in sensul real al termenului.

 

Vom aprofunda deci in detaliu fiecare tip de tir prin analiza componentelor si cerintelor tehnice.

 

Vizarea (ochirea) cu un singur ochi (ochiul director) – tip clasic
Bineinteles este vorba de tir clasic, mai incet si care este perfect adaptat pentru o tinta fixa fara obstacole intermediare. Se inchide ochiul stang sau dreptul (dupa cum esti obisnuit sa ochesti) se indreapta teava armei astfel incat sa coincida cele trei puncte – baza tevilor, catarea si tinta – totul vazut prin ochiul director. Acest procedeu perfect in teorie prezinta mai multe inconveniente majore:

 

• prin inchiderea unui ochi se diminueaza deja la jumatate puterea de vizare

• planul tevilor mascheaza pentru ochiul deschis tot ce se afla in dedesuptul acestui plan si deci este foarte dificil sa vezi piesa in miscare

• formele de relief apar perturbate ceea ce impiedica acomodarea ochiului deschis

• in sfarsit necesitatea de a cobori capul pentru a aduce ochiul la nivelul bandei de vizare a tevilor face ca ochirea sa fie mai lenta

 

Vizarea cu un singur ochi (director) – in timp ce-l pastram pe celalalt deschis
Principiul este la fel ca in metoda descrisa mai devreme. Numai ca in acest fel ochirea se face cu ochiul director. In acest caz este dominanta oculara cea care realizeaza esenta ochirii. Ochiul director, stapanul ochirii, permite alinierea automata a liniei de ochire pe obiectiv, campul de vedere este maxim iar relieful si aprecierea distantelor nu sunt alterate. Totusi si in acest caz trebuie sa aplecam capul pentru a gasii linia de ochire.

Foarte multi vanatori, putem spune ca sunt majoritari, utilizeaza in mod firesc acest tip de ochire. Este vorba de o practica adaptata la tirul pe tinte miscatoare in cazul in care dispui de timp suficient de ochire iar tinta se misca intr-un spatiu liber (vegetatie joasa). Apreciem ca aceasta metoda de ochire este un pas intermediar spre tipul de ochire instinctiva sau indirecta.

Inainte de a aborda elementele de mare importanta pentru tipul de ochire indirecta cum sunt: lateralitatea oculara, continuitatea miscarii si pozitionarea segmentelor corporale (cap,brate, maini, picioare) sa vedem ce se intelege prin ochirea binoculara, stereoscopica si indirecta (instinctiva)

 

Ochirea binoculara si indirecta
De ce indirecta? Pentru ca nu este vorba de a alinia direct si in mod real tinta cu banda de vizare a ochiului. Nu este vorba de o vizare simplu lineara ci de o sinteza multidirectionala sau multifactoriala operand prin intermediul creierului in cateva fractiuni de secunda si care la prima observare pare aberanta atata timp cat nu se vede o corelare intre pozitia ochiului cu banda de vizare si tinta in miscare

Aceasta metoda este folosita de marii tragatori. Unii dintre acestia au descris-o cu cuvinte greu de inteles:

 

• ,, aduceti pusca la umar fara ca ochiul sa inceteze a privi punctul vizat; tineti capul drept si continuati sa priviti direct obiectul vizat pe deasupra tevilor,…

• …,,domonati pusca….mentineti capul drept intr-o pozitie naturala”….

• …,, epolajultrebuie executat in mod riguros la fel de fiecare data astfel incat sa va mentineti capul intr-o pozitie neschimbata, ochii deasupra tevii, nu trebuie sa vedeti pusca, aceasta nu conteaza”….

 

Examinand fotografii ale celor mai buni tragatori in actiune vedem ca linia de ochire nu este in banda de vizare o ochilor ci mai jos cu cativa centimetrii fata de ochiul director. De fapt este vorba de o proiectie continua in spatiu. Aceasta presupune exeistenta a trei linii convergente; dar ochiul uman nu are capacitatea de a retine decat un singur obiect iar in acest caz este vorba de tinta si de regula in continuarea liniei de ochire. Vederea nefiind plana sau lineara, convergenta se va realiza pornind de la trei date decalate respectiv ochiul drept, ochiul stang si linia de ochire sau mai precis prelungirea bratului. Sinteza este realizata de creierul uman cel care coordoneaza totul. De altfel un mare tragator spunea ,,Ochirea se face cu creierul,,.

Detaliind putem spune ca ochiul director da directia si profunzimea, ochiul celalalt determina campul vizual si inaltimea,bratul si prelungirea sa care este constituita din lungimea tevilor materializeaza si concretizeaza totul. Este o problema de fizica intr-un sistem cu patru dimensiuni daca adaugam si timpul in cazul tirului (aprecierea vitezei de deplasare si alegerea momentului declansarii focului). Privirea urmareste tinta in miscare iar creierul sintetizeaza toti parametrii implicati si comanda bratelor executia actului de ochire si tragere – rezultat ideal.

Principiul este urmatorul: cand a avut loc formarea imaginii punctului vizat pe retina ochilor nostri aceasta s-a realizat in prelungirea tevilor iar cele doua se gasesc in mod real in spatiu in linie dreapta.

Este necesar in mod evident un anume timp pentru a te obisnui sa ochiesti in acest mod si o anume educare progresiva a simturilor si miscarilor bratelor pentru a crea reflexele si automatismele componentelor acestui gen de ochire.
Intelegem astfel foarte bine pe cel ce trage cu sarbacana intrucat acesta nu dispune de nici un mijloc de ochire, instrumentul respectiv de tras gasindu-se dedesubtul liniei de ochire fara nici o posibilitate de a le alinia. Si in acest caz este vorba de un tip de ochire in care orientarea tubului este total imaginata de catre creier prin traducerea datelor senzitive.

Ochirea binoculara, indirecta este adevarata metoda de tir de vanatoare.Ea se gaseste in plus si intr-o corelare logica cu sistemul propriu spatiu-timp.

Capul ramane drept in pozitie normala, ochii larg deschisi convergand spre tinta ce trebuie atinsa. Acest tip de ochire permite un tir extrem de rapid si impresionant. Ne balansam bratele si deci pusca in dreptul privirii. De ce o numim ochire instinctiva? Pentru ca instinctul precede intotdeauna reflexul constient si calculul si este vorba de o transpunere in real a ceea ce ai experimentat si repetat de multe ori mental.

In realitate credem ca este vorba de o actiune foarte cerebrala in sensul ca ea este rezultatul sintezei realizate de creier, a simturilor si parametrilor implicati in care aceasta interventie a cerebralului nu pare de o maniera directa si evidenta.”

 

Citat din Paul Ionici